Poate pentru prima dată, am trăit și eu viața de cămin. Deși a trecut un an de zile, și îmi cunosc destul de bine colegele de cameră și câteva de palier, doar acum pe final am înțeles și eu ce înseamna să ieși cu colegele. Au ajuns să fie printre primele persoane pe care le chem la magazin/suc/plimbare sau orice altceva.
Mă bucur mult că le-am cunoscut și îmi pare rău că probabil nu vom mai sta împreună în cameră, cel puțin cu unele dintre ele.
De la început mi-a plăcut locuitul în cămin, și nu l-aș lăsa pentru nimic altceva. Cel puțin cât voi fi studentă.
Si eu ziceam asa la inceput. In anul 4 deja era putin ciudat. Si dupa fculta nu am mai vrut sa aud de camin… :p