Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la…. N-am început bine. Eu stau în cămin. Cămin de fete. Numai de fete. Printr-o logică simplă, oricine își dă seama că nu e cel mai frumos loc de ați petrece timpul. Fetele se uită urat, îs invidioase, geloase, se uită la cum te îmbraci, umbli sau cum ți-ai făcut părul în ziua respectivă (nimic nou până aici).

Vedeți voi, timp de un semestru întreg, chiar dacă mă vedeam cu aceleași fete în fiecare zi, întâmplător pe hol, sau la bucătărie spălând vase, nu ne-am salutat niciodată. Dar, a venit perioada de restanțe. Aici vroiam să ajung. În perioada de restanțe, lumea e diferită. A învățat să salute, e sociabilă, îți zâmbește. Azi dimineață am rămas de-a dreptu’ surprinsă când o domnișoară mă saluta voioasă pe coridor. Doar că acum problema e că sunt 2 la fel, gemene, și nu știu care din ele ma salutat. Dar mai e o săptămână, timp destul să ne cunoaștem.

La fel e și la școală. Zice că în restanțe cunoști cei mai faini oameni. Afli lucruri noi, interesante, de la persoanele de la care nu te aștepti. Nu că mi-ar place perioada asta, dar are și ea farmecul ei.

Concluzie: Omul se schimbă în perioada de restanțe. Trist că-l ține doar o săptămână.