Nu multă lume știe de unde vine piticul, de ce imi place atât de mult sau de ce mi se zice și pitic.. Povestea a început acum ceva ani…

Eu am o soră. E mai mare decât mine. Cam cu 3 ani și jumate, poate chiar mai bine un pic. Probabil că deja se înțelege, adică e destul de evident că am fost parte din viața ei de liceu..ieșeam foarte mult cu ea și prietenii ei..de aici și faptul că întotdeauna eram cea mai mică din gașcă. Aici  a început totul. Apoi am ajuns la cercetași. Când mi s-a propus să devin lider, mi-am dat seama că sunt cea mai mică. Și nu mă refer la înățime, ci la vârstă.Așa că draga mea surioară a început să îmi zică pitic.

Cam în vremea în care eram la început de cercetășie, am prins ceva desene drăgute la tv cu elefanți. Awaa..da..elefanței. Îmi amintesc și acum faza din film: era mama elefant și cu copilul elefănțel și copilul era foarte trist că el vrea sa fie mare. Și își tot întreba mama când o să crească și el mare. Și atunci răspunsul mamei a fost: Pitic, durează mult până crești mare !

De ce povestea? De ce acum? Pentru că azi e ziua copilului. E ziua noastră a tuturor. E ziua tuturor piticilor din lume! Să creștem mari (dar să rămânem mici), să avem parte de o zi frumoasă, fie ea și cu ploaie. Să ne bucurăm de fiecare moment al copilăriei noastre. La multi ani!