Unul din lucrurile pe care am ales să le realizez în ultimele luni este să lucrez pentru un ONG, care încă de la început mi-a captat atenția. Spun asta pentru că ultima postare aici era despre cum viața mea nu e chiar roz și nu știu încotro să mă îndrept cu ea. Câteva luni mai târziu, după o demisie printată în A3 (pe bune că din greșeală) și câteva săptămâni în care am reușit să mă reconectez cu viața și oamenii din jurul meu mi-am dat seama că nu e chiar așa de simplu în viață și că vreau să lucrez undeva unde să chiar conteze ceea ce fac.

Din fericire pentru mine și un pic și datorită insistenței (lucru pe care îl recomand oricui) am ajuns la Yuppi – acest loc magic plin de fericire. Poate nu e chiar tot timpul fericire sau magie, dar e un loc unde utilul și plăcutul se împacă frumos.

Din martie învăț ce înseamnă fundraising-ul și ca să mă întorc defapt la subiectul important, într-unul din weekend-urile pline ale lunii octombrie (pentru cine nu știe, octombrie e un fel de aprilie cu prea puține weekend-uri și prea multe lucruri de făcut) am participat la întâlnirea Amicilor Yuppi (adulții noștri voluntari). Pentru ei, am organizat o sesiune zic eu interactivă de-a joaca despre bani.

Sus – jos da’ pe bani

Da, aceea sunt niște bănuți de ciocolată 😀 Ok, hai să vă explic ce am făcut aici.

Jocul începe de la START (of course). Fiecare bănuț de ciocolată este un pion. Jocul se poate juca în minim 2, maxim nu există.

Fiecare jucător primește zarul propriu. Am decis să fac acest lucru datorită faptului că aveam în total undeva la 10 minute la dispoziție pentru partea de joc propriu zis, iar în felul acesta lucrurile s-au mișcat mult mai repede.

Indiferent de numărul dat la zar (un zar simplu de altfel cu numere de la 1 la 6) jucătorul primește 50 lei (reprezentat de o hârtie portocalie). Hârtia mov însemnă 100 lei, iar cea albastră 300 lei. Hârtia roșie are un rol special și valorează 1000 lei.

Pentru a parcurge traseul jocului, fiecare jucător poate să dea o singură dată cu zarul. Pentru o rostogolire a zarului, acesta primește de la bancă (adică de la mine) 50 lei. Dacă ajunge la o scară, acesta primește 300 lei și evident se apropie de Finish ceva mai repede. Dacă ajunge la un tobogan, însemna că pierde 300 lei (sau cât avea în casă la momentul respectiv), sumă pe care trebuie să o oferi băncii.

Jocul pare simplu până aici. Tabla are însă câteva elemente speciale și fiecare aduce plusuri jucătorilor. Clepsidra de la numărul 4 însemnă că stai o tură, megafonul îți oferă posibilitatea de a da încă o dată cu zarul, iar clădirea de birouri îți dublează suma din mână.

Dacă ai ajuns până aici, probabil te întrebi ce legătură au toate astea cu Fundraisingul?

Scopul jocului a fost ca împreună, ca o echipă, jucătorii să strângă cât mai mulți bani, ceea ce ar însemna, pentru Yuppi, mai mulți copii cu boli cronice care au posibilitatea de a ajunge într-o tabără.

Iar fiecare element din joc a avut o semnificație, de care jucătorii au aflat abia la finalul jocului, când au ajuns cu toții la Finish. Mai exact:

Fiecare pas făcut pe tabla de joc îți aducea o sumă de bani, iar asta în realitate este echivalentul muncii zilnice pe care o depunem într-o campanie. Puțin cu puțin în fiecare zi, se strânge la final de lună.

Scara  pe care se urca spre un număr mai mare este defapt suma de bani cu care un donator te surprinde – fie că e un eveniment pe care voluntarii îl organizează sau orice altă persoană mai mult sau mai puțin apropiată cauzei, dar care își dorește să se implice. Reprezintă o sumă de bani pentru care nu ai depus prea mult efort și a ajuns în cont. Spui mulțumesc, zâmbești frumos și oferi un cadou omului pentru efortul depus. Toboganul însă e reversul medaliei. El reprezintă cheltuiala neprevăzută. Se strică imprimanta / centrala din birou / orice altceva. 

Elementele speciale aveau și ele rolul lor. Clepsidra înseamnă timp mort – că trebuie să aștepți. Se întâmplă să vrei să depui un proiect de finanțare dar poți aplica doar anul viitor sau mergi în vizită la o companie pentru o sponsorizare și răspunsul lor e .. încercăm la anul. Megafonul care îți oferea oportunitatea de a da de 2x cu zarul, în realitate reprezintă momentul imagine care îți oferă o nouă oportunitate, îți deschide o cale. Clădirea putea să aducă cea mai mare sumă de bani în joc, asta pentru că îți dubla suma din mână. În explicație, am prezentat-o ca fiind recomandarea mult dorită de la un CEO de companie la un altul.

Poate că în viața reală, strângerea de fonduri nu e chiar un joc de noroc. Există planificări și bugete, targete și măsurări periodice. Ne jucăm ceva mai mult cu tabele, plăcinte în excel și strategii pe termen lung. Dar dacă ieșim un pic dintre numere, până la urmă e nevoie de o doză de naivitate, de curaj și de încercare a norocului (gândit strategic, bineînțeles).