Că tot suntem în era aparatului dentar, eră în care la fiecare pas vezi pe cineva sau cunoști pe cineva care îl poartă cu mândrețe, sau nu, am zis ca ar fi bine sa va împărtășesc câteva din experiențele mele din ultimul an alături de aparatul meu dentar. Nu, nu are nume, nu m-am atașat așa mult de el, dar am petrecut momente frumoase împreună.
Category: Uncategorized
După un an în Consiliul Centrului Local
Luna aprilie la cercetași înseamnă o groază de povești despre Adunări Generale, consilii, responsabilități, raporturi anuale.. așa începe fiecare primăvară. Anul acesta este unul cu atât mai agitat cu cât au loc alegeri la nivelul consiliului director al organizației, motiv pentru care întrebările și poveștile între adulții organizației nu puteau lipsi. Ceea ce însă m-a inspirat să încep acest articol este faptul că am întâlnit seniori și lideri ai organizației, cu experiență cercetășească, care nu cunosc modul nostru de organizare și mai ales informații despre ce și cum se întâmplă, fie ca e vorba de structură locală sau națională.
Dragostea vine. Și vine singură.
Începutul de an e întotdeauna o oportunitate bună de a schimba lucrurile în mai bine. Fie că e vorba de dragoste, de fericire, de un loc de muncă, de prieteni, noi suntem singurii care pot aduce schimbarea. Cu un pic de curaj, putem face orice ne propunem.
Câmpia Turzii- reloaded
Mulți nu știu că eu m-a născut în Câmpia Turzii, că am stat primii mei 7 ani acolo, și că e casa mea. De fiecare dată când trec pe strada mea, privesc spre etajul 3 al blocului, la fereastra camerei mele… Prea multe amintiri de acolo.
Săptămâna asta am mers în vizită la sora mea (acum sa mutat în Câmpia). Am ieșit în parc, la plimbare, am făcut shopping, m-am plimbat prin piață (se ține doar miercurea, pe aceeași stradă), m-am întâlnit cu prieteni de familie și cu alții noi, la o cafea în centru. Am auzit avioanele trecând în fiecare zi. Străzile pline de copii.
Deși e orașul copilăriei mele, e ca și când mergi din nou într-un loc deja vizitat. Fiecare loc, fiecare parc sau colț de stradă îți trezesc o amintire. Era frumos când erai mic. Acum au rămas doar pozele.. și amintirile.
vreau să fac ceva măreț!
Vreau să fac ceva ce-mi place. Vreau să ajung la mare, sau măcar să simt nisipul printre degete. Vreau să văd Parisul. Vreau să fug în lume timp de o săptămână, să fac tot ce vreau și să nu-mi pese de nimic. Vreau să nu mai dorm singură în pat, să mă trezească dimineața și să-mi zică ” Mai dormi pitic” și să mă sărute pe frunte. Vreau să mă simt apreciată. Să simt că fac ceva util. Să văd roadele muncii mele. Să combin plăcutul cu utilul și să iese ceva special. Vreau să mă simt specială. Vreau să pot să-l sun în miez de noapte și să-i povestesc tot ce îmi trece prin cap. Vreau să-mi spună că ma iubește. Vreau să fie lângă mine acuma. Vreau să îmi zică că iarna eu sunt vara lui. Vreau să fie ca la Cluj. Da sa nu fie sesiune. Vreau să mergem în oraș. Dar să nu ne trezim să mergem la școala. Vreau să fim iar amândouă. Vreau să stau cu fetele în cameră. Vreau să radem toată noaptea de cine știe ce tâmpenii. Vreau să fac chef din nou vecinii. Vreau să mâncăm paste cu pește și supă la plic. Vreau să vină iar portarul să ne zică că facem prea mare gălăgie….
Vreau să fie ca acum o lună. Vreau să fie ca la început. … Dar nu putem da timpul înapoi.Nu putem retrăi momente. Dar dacă s-ar putea..nu aș schimba nimic. Am făcut tot ce am vrut. Și nu regret nimic.
De astăzi.
Home Sweet Home
Pot să zic într-un final că am ajuns și eu acasă.
Îmi doream de vreo săptămână să vină momentul să îmi fac și eu bagajele. Colegele tocmai plecau, camera era tot mai goală. E destul de trist după un an de zile în care mai stai cu 4 fete în cameră, brusc să rămâi singur. Am mai dormit pe la prieteni, mai un Janis, mai un suc în miez de noapte, o plimbare matinală..și uite așa a mai trecut vremea.
Ieri am ajuns acasă. E bine să fi acasă. Fără supă la plic, fără spălat de vase (poate doar așa puțin, de plăcere), cu mâncare gătită… Sesiunea e gata, momentan. Avem și o restanță (era cam de așteptat). Dar e bine, e vacanță!
Florina Pauleti 