Turist în orașul tău

După o lungă perioadă de timp, am decis să rescriu pe blog, și să încerc să mă țin de asta. Motivul pentru care nu am mai publicat nimic aici fiind si pentru că n-am avut timp, sau inspirație. Oricum, astăzi am redescoperit Alba Iulia, din postura de turist.

Turist în orașul meu
Turist în orașul meu 1

Am văzut schimbul de gardă (care din nu știu ce motiv nu mai e la Poarta III-a ci la intrarea pe Traseul Celor 3 Fortificații), am vizitat Traseul, am ajuns pe Poarta a III-a și am făcut turul șanțurilor. Toate astea în vreo 3 ore, cam așa.

Deja toată lumea a văzut macar în poze Cetatea și e aproape de finalizarea lucrărilor. Pentru cine își amintește cum arăta acum câțiva ani zona, ceea ce există acum e mai mult decât ne puteam vreodată imagina. Zona e curată, e frumos amenajată și peste tot ai ce vedea. Am vizitat-o de zeci de ori poate în ultimii ani, pe jos sau cu bicicleta și nu pot zice că m-am plictisit. Dar parcă lipsește ceva. Astăzi am constatat de exemplu că nu ai de unde să cumperi o apă, că lipsește cu desăvârșire umbra sau că zona cu pești e foarte murdară. Deși lucrurile negative iasă ușor în evidență, și e simplu să bagi de vină, m-am simțit bine ca turist în orașul meu. Mi s-a explicat pe unde să urmez Traseul celor 3 Fortificații, am făcut poze cu toate statuiile și la nevoie ni s-au explicat toate necesare.

Turist în orașul meu 2
Turist în orașul meu 2

Toate bune și frumoase, dar parcă lipsește ceva. Poate e nevoie de mai multă activitate, de zone culturale, de poveste. Ceva care să te încânte. Nu e suficient că avem o Piață a Toboșarului daca nu știm macar o legendă a lui, sau o Grădină Japoneză fără o poveste. Mi-ar place să văd plăcuțe cu organizații care își desfășoară activitatea, localuri din loc în loc în care să te simți ca acasă, locuri din care poți închiria biciclete, și mai multe standuri cu magneți de frigider.

Mai rămâne o singură întrebare. Tu cum te simti ca turist în orașul tau?

Mesaj de Crăciun

Cu atâtea zile de sărbătoare, am și pierdut numărul lor. Uite că suntem în a doua zi de Crăciun, că din păcate nu avem zăpadă ca în anii trecuți, dar ne avem unii pe alții, avem familia și prietenii alături de noi. Ne-am pregătit pentru a primii colindători, am făcut prăjituri, cozonac și sarmale, și am fost la rândul nostru la colindă.

În ajun, de vreo doi ani, am plăcerea de a merge cu sora mea și cu gașca ei din liceu, iar următoarea noapte e rezervată pentru gașca de la cercetași. Au fost două nopți lungi, însă frumoase. Am râs, ne-am distrast, ne-am vizitat unii pe alții, ne-am bucurat familiile pe unde am umblat (să primești 15 oameni în casa ta, e o adevărată plăcere) și am gustat din cele mai delicioase preparate.

Vreau să vă urez Sărbători fericite (deși sunt pe final) și sper că Moșu’ v-a adus tot ce v-ați dorit. Și da..Moș Crăciun există, dar asta este o altă poveste…. Să fiți fericiți și sănătoși, să ne auzim cu bine în anul care vine!

 

Anul cercetășesc începe cu UP

Și a mai trecut un an, și am fost la UP, și ne-am simțit bine, am lucrat,  n-am dormit, am cunoscut o grămadă de oameni noi..și îmi e tare dor.

A trecut mai bine de o săptămână (sau făcut aproape doua până am reușit să gat textu asta) de când s-a încheiat cea de-a 14-a ediție a Festivalului Unitate și Prietenie, eveniment organizat în fiecare an la Alba Iulia cu ocazia Zilei Naționale a României, de către cercetașii din Alba (adica noi). Ca să vă dau niște detalii așa în mare, au fost undeva la 300 de participanți, 100 de oameni în staff și câțiva invitați și vizitatori. Festivalul a durat 4 zile, din 30 noiembrie și până în 4 decembrie, iar cazarea a fost în incinta sălii de sport a Col. Naț. ”HCC” din oraș.

Pentru că anul trecut am fost tristă nu am reușit să ajung la UP (aveam ceva parțial la care trebuia să merg), de această dată am avut deosebita plăcere de a prelua rolul de coordonator media. Cam relativă treaba asta cu șefia, că am făcut tare multe chestii pe acolo. Dar să o luam așa ușurel, de la început.

Festivalul a început cu mult timp înainte pentru majoritatea liderilor de la noi. Din punct de vedere administrativ au trebuit găsite multe multe lucruri necesare bunei desfășurări a activităților, programul a trebuit pus la punct, iar echipa media a avut datoria de a promova festivalul în rândul cercetașilor din țară.

Eu m-am simțit foarte bine la UP. Mă așteptam la asta, la fel cum mă așteptam să îmi pierd nopțile, să ajut pe unde e nevoie sau să învăț lucruri noi. Concret, am avut din nou un ziar de făcut (deși dupa RoJAM am zis că nu mai vreau ziare- da chiar nu mai vreau ziare) și cu ajutorul Paulei și Ralucăi și Ioanei, a ieșit ceva draguț până la urmă. Eu sunt mulțumită de ele, le puteți vedea aici. Am ajuns să prezint alături de Vlad, festivitatea de deschidere. Am avut plăcerea de a urca pe scena în fața a 300 și ceva de oameni, de a vorbi la microfon îmbracată drăguț cu o rochiță de prințesă (și evident în bocanci). Nu credeam că o să mă descurc, da a ieșit ceva. Bine că nu sunt filmări:D. Recunosc, că în ultima noapte am cedat, n-am mai rezistat, am dormit prea mult, nu mi-am auzit telefonul, iar celei care a încercat să mă trezească n-am reușit decât să-i zâmbesc:)

După un asemenea weekend prelungit, am dormit 18 ore, însă pot să zic urlând în fața publicului larg că aș mai face asta încă odată, și nu numai. Mi-a plăcut și m-am simțit bine. UP-ul înseamnă oameni, prietenie, unitate, povești… Pentru mine anul cercetășesc începe cu UP.

Multe mulțumiri s-au spus după festival, dar vreau și eu să le zic mersi de ajutor la toți liderii și seniorii și explo care m-au ajutat pe partea de imagine, gagicilor care mi-au propus/convins să fac asta, și celor care la 5 dimineața îmi făceau masaj și mă luau în brațe (ca să iau un pic de forță). Mulțumim încă odată sponsorilor și partenerilor noștrii (aicea apar toți), lui Andrei de la CRR Alba, care m-a ajutat încă odată prin implicarea lui, prietenilor noștrii de la Plus Noi care ne-au băgat piesele lor în cap și acuma numa delea mai ascultăm, Cristinei Tătar care nu doar că a înregistrat imnul UP, dar a și venit să îl cânte alături de noi, și nu în ultimul rând tuturor cercetașilor care au venit la UP14. Ne vedem la anu!